Ce este omul…? Un ghem de grijuri…dorinte…framantari…Un puf de papadie purtat de vant,traversand atatea tinuturi si trecand prin tot felul de momente critice…furtuni si secete…pace si razboi…iar apoi dispare in vazduh…!Incotro se indreapta numai cel ce-l poarta stie…
Ce sunt eu…?Cine sunt…?Ce rost am…?…Sunt un suflet tesut din armonii divine…un suflet strans legat cu funia iubirii lui Dumnezeu…o farama de vis captusita intr-un trup de carne…!Cred ca rostul meu este sa imi pregatesc sufletul pentru vesnicie…cred ca am primit acest trup de carne pentru a invata ce inseamna suferinta,durerea,infrangerea…dar de asemenea pentru a cunoaste bucuria,iubirea,sinceritatea,biruinta…!Cat mister se ascunde in toate acestea!
Stau si ma gandesc la mine…la tot ce a fost pana acum si la tot ce va fi de acum incolo…Incerc sa fac un rezumat al faptelor si a gandurilor mele…un rezumat al infrangerilor si a biruintelor,insa pare a fi tare dezechilibrat bilantul dintre ele…par a fi mai multe infrangeri decat biruinti!
Ma vad intre doua repere : unul,in urma mea,trecutul…celalalt,innaintea mea,viitorul.Pare ca ma aflu undeva spre mijloc,insa cine stie daca nu am trecut deja de el…! Innapoia mea sunt asternute atatea lucruri…fapte…ca niste inscriptii pe niste suluri vechi adunate intr-o biblioteca imensa…Ce multe suluri sunt acolo…! Imi pare ca vad pe cineva rasfirandu-mi filele trecutului meu…!E cel in grija caruia i-au fost date aceste inscriptii.O fiinta fara chip…cu straie de lucire cristalina…mainile nu i le vad insa il aud cum rasfoieste filele sulurilor…Deasemenea imi pare ca il aud vorbind…oare ce spune?si cu cine vorbeste…?Parca ii spune…”Stapane…”….insa ceea ce spune Stapanului despre mine sunt atatea fapte rele…!Doar ici colo cate o fapta demna de o lauda…!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu