joi, 5 august 2010

Chestionarul lui Proust

Am gasit pe internet controversatul chestionar a lui Proust...si m-am gandit ca ar fi interesant sa vedem ce "ascunde"

1.Principala mea trasatura
Calmul

2.Calitatea pe care doresc s-o intalnesc la un barbat
,sinceritate,forta,simtul umorului,gentilitate

3.Calitatea pe care o apreciezi la o femeie
Inteligenta,curajul,ambitia de a reusi

4.Ce pretuiesc mai mult la prieteni mei
Umorul,bunatatea..

5.Principalul meu defect
Pun la suflet orice lucru,mandria

6.Indeletnicirea mea preferata
Statul de vorba

7.Fericirea pe care mi-o doresc
O viata linistita si frumoasa in Turcia

8.Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire
Sa raman fara persoanele dragi mie

9.Locul unde as vrea sa traiesc
Cu siguranta Turcia

10.Culoarea mea preferata
Turcoaz,bleu,maro lila

11.Floarea care imi place
Liliacul,crinii,trandafirii,

12.Pasarea mea preferata
Papagalita mea Ciripa:D:D

13.Prozatorii mei preferati
Marquez,Coelhio,Cronin,

14.Scriitori mei preferati
Al.Dumas,Pamuk,Eliade,bacovia,Mateiu Caragiale,Slavici

15.Eroii mei preferati din literatura
Alan,Matache,

16.Eroinele mele preferate din literatura
Mara,Maitreyi

17.Compozitorii mei preferati
Korsakov,Beethoven,Chopin,Mozart

18.Pictorii mei preferati
Tziano,Rembrandt,

19.Eroii mei preferati din viata reala
Prieteni si animalutzele mele

20.Ce urasc cel mai mult
Nedreptatea

21.Calitatea pe care as vrea s-o am din nastere
Sa stiu sa pictez

22.Cum as vrea sa mor
Repede ,fara dureri,Fericita,Iubita,si cu visele indeplinite

23.Greselile care imi insipira cea mai mare indulgenta
Cele care sunt regretate

24.Deviza mea
Sa iti traiesti viata este ceva foarte rar,majoritatea oamenilor doar exista...

Incercati si voi si veti afla cat de mult va cunoasteti....




luni, 12 iulie 2010

Memoria inimii elimină răul şi amplifică binele şi datorită acestui truc putem îndura greutăţile trecutului.


Trecutul nu e decât minciună, memoria nu are cale de întoarcere, orice primavără trecută este irecuperabilă şi dragostea cea mai nebună şi mai statornică nu e decât un adevăr efemer.Viaţa este lucrul cel mai bun din câte s-au inventat vreodată.Când mă gândesc la moarte, singurul lucru de care-mi pare rău e că s-ar putea să nu mor din dragoste!Singurul lucru pe care trebuie să-l ştii în dragoste: că viaţa nu are nevoie de lecţii de la nimeni.Universul ne ajută întotdeauna să luptăm pentru visele noastre, oricât ar părea ele de nebuneşti, pentru că sunt visele noastre şi doar noi ştim cu ce preţ le visăm.Dumnezeu ştie că suntem artişti ai vieţii. Într-o zi ne dă o daltă pentru sculptură, în altă zi, pensule şi culori pentru un tablou sau hârtie şi stilou, ca să scriem. Dar niciodată nu voi reuşi să folosesc dălţile pentru pânză sau pensulele pentru sculptură. Cu toate acestea, oricât de greu ar fi, trebuie să accept micile daruri binecuvântate azi; deşi mi se par blestemate pentru că sufăr, ziua e frumoasă, soarele străluceşte şi copiii cântă pe stradă, şi totuşi numai aşa voi reuşi să ies din durerea mea şi să-mi reclădesc viaţa.nd mă gândesc la moarte, singurul lucru de care-mi pare rău e că s-ar putea să nu mor din dragoste!

miercuri, 2 iunie 2010

Iarta-ma daca ti-e dor de mine,uita-ma daca ti-e bine,cheama-ma daca ti-e greu...eu voi fi langa tine mereu..


Le-aş dovedi oamenilor cât greşesc gândind că încetează să iubească atunci când îmbătrânesc, fără să ştie că îmbătrânesc numai când încetează să iubească.Memoria inimii evită amintirile dezagreabile, exaltându-le numai pe cele plăcute, artificiu graţie căruia reuşim să ne suportăm trecutul..Ziua de mâine nu-i este asigurată nimănui, tânăr sau bătrân. Azi poate să fie ultima zi când îi vezi pe cei pe care-i iubeşti. De aceea, nu mai aştepta, fă-o azi, întrucât, dacă ziua de mâine nu va ajunge niciodată, în mod sigur vei regreta ziua când nu ţi-ai făcut timp pentru un surâs, o îmbrăţişare, un sărut, şi că ai fost prea ocupat ca să le conferi o ultimă dorinţă. Să-i menţii pe cei pe care-i iubeşti aproape de tine, spune-le la ureche cât de multă nevoie ai de ei, iubeşte-i şi tratează-i bine, ia-ţi timp să le spui "îmi pare rău", "iartă-mă", "te rog" şi toate cuvintele de dragoste pe care le ştii...Peste om mai vin şi nenorociri. Le putem afla cauzele, putem să-i învinuim pe ceilalţi, putem să ne închipuim cum ar fi fost viaţa noastră dacă nu s-ar fi întâmplat. Dar n-are nici un rost, s-a întâmplat şi gata...Dragostea nu e un obicei, un angajament sau o datorie. Dragostea există, pur şi simplu. Fără definiţii. Iubeşte şi nu-ţi pune prea multe întrebări. Doar iubeşte!

luni, 31 mai 2010

Nu moartea ma cutremutra,ci vesnicia ei


Amintiţi-vă că înţelepciunea oamenilor este nebunie în faţa lui Dumnezeu. Dacă-i vom da ascultare copilului pe care-l purtăm în suflet, ochii noştri vor reîncepe să strălucească.
Un copil poate oricând să-l înveţe pe un adult trei lucruri: cum să fie mulţumit fără motiv, cum să nu stea locului niciodată şi cum să ceară cu insistenţă ceea ce-şi doreşte.
Lumea va fi adevărată atunci când omul va şti să iubească – până atunci, vom trăi crezând că ştim ce e dragostea, dar vom fi lipsiţi de curajul de a o înfrunta aşa cum este ea. Dragostea este o forţă sălbatică.
În ziua când omul va îngădui iubirii adevărate să răsară, lucrurile bine clădite se vor clătina şi vom pune în cumpănă tot ceea ce credeam că e sigur că e adevărat.
Dacă suntem în exil, vrem să păstrăm cea mai neînsemnată amintire despre rădăcinile noastre; dacă suntem departe de persoana iubită, fiecare persoană de pe stradă ne trezeşte amintirea ei.
Nu mai contează ce este posibil sau imposibil, nu mai are importanţă nici dacă o mai poutem păstra lângă noi pe fiinţa iubită – a iubi înseamnă a pierde controlul

Nu exista tragedie,ci inevitabil.Totul are o ratiune,va trebuie sa deosebesti ce este trecator si ce este absolut


De ce sunt oamenii trişti: Sunt prizonieri în povestea lor personală. Toată lumea crede că obiectul vieţii acesteia este să urmeze un plan. Nimeni nu se întreabă dacă acest plan e al lui sau a fost creat de altcineva. Strâng experienţe, amintiri, lucruri, idei ale altora şi asta e mai mult decât pot duce. Dar îşi uită propriile vise.
Viaţa este un joc dur şi halucinant, viaţa înseamnă salturi cu paraşuta, înseamnă risc, înseamnă să cazi şi să te ridici, înseamnă alpinism, înseamnă voinţa de a ajunge în punctul tău cel mai înalt şi a te simţi nemulţumit şi neliniştit când nu reuşeşti să o faci.

În orice relaţie umană lucrul cel mai important e comunicarea; dar oamenii au uitat să se aşeze şi să stea de vorbă, să-i asculte pe ceilalţi. Merg la teatru, la cinema, se uită la televizor, ascultă radioul, citesc cărţi, dar aproape că nu vorbesc. Dacă vrem să schimbăm lumea, trebuie să ne întoarcem la epoca în care războinicii se adunau în jurul focului şi istoriseau întâmplări.
Uneori suntem stăpâniţi de un simţământ de tristeţe pe care nu izbutim să ni-l controlăm. Ne dăm seama că momentul magic al zilei a trecut şi noi nu am făcut nimic. Viaţa îşi ascunde atunci magia şi arta

Ce inseamna moartea?Nimic mai mult decat o clipa


Ştiu că Dumnezeu m-a aşezat în focul suferinţelor. Am acceptat loviturile de ciocan pe care mi le-a dat viaţa şi uneori mă simt la fel de rece şi nesimţitor ca apa care provoacă suferinţă oţelului. Dar nu cer dacât un lucru: “Dumnezeule, nu mă lăsa până ce nu voi fi reuşit să iau forma pe care o aştepţi de la mine. Încearcă cum crezi că e mai bine, câtă vreme ai să doreşti, dar nu mă arunca în grămada de fier vechi a sufletelor.”De aceea e aşa de important să laşi anumite lucruri să treacă. Să le dai drumul. Să te desprinzi de ele. Oamenii trebuie să înţeleagă că nimeni nu trişează, uneori câştigăm, alteori pierdem. Nu aştepta să ţi se dea ceva înapoi, nu aştepta să ţi se recunoască efortul, să ţi se descopere geniul, să ţi se înţeleagă iubirea. Încheie nişte etape. Nu din orgoliu, din neputinţă sau mândrie, ci pur şi simplu pentru că acel lucru nu se mai potriveşte cu viaţa ta. Închide uşa, schimbă discul, fă curat în casă, şterge praful. Încetează să mai fii cine erai şi transformă-te în cine eşti…Adevaraţii prieteni sunt aceia care se află alături de noi atunci când ni se întâmplă lucruri bune şi se bucură de victoriile noastre. Falşii prieteni apar în momentele grele, cu mutra plouată, “de solitaritate” cu noi, dar de fapt suferinţa noastră îi consolează pentru viaţa lor mizerabilă.În toate momentele vieţii noastre există lucruri care s-ar fi putut întâmpla, dar până la urmă nu s-au întâmplat. Există clipe magice care trec neobservate şi brusc mâna Universului ne schimbă destinul….

Se zice ca timpul trece,timpul nu trece niciodata noi trecem prin timp..

Am învatat de mica ca pentru ceea ce îmi doresc trebuie sa fac ceva. Am privit realizarile mele de pâna acum,si chiar daca la unele îmi pare ca nu am contribuit, de fapt am facut ceva pentru orice.ntro lume in care ne rugam, asteptam ca anumiti idoli, oricare or fi ei sa ne salveze iar daca nu ne iese combinatia, mergem la oameni “iluminati” sa ne ghideze catre acesti idoli cum putem sa ne atingem potentialul?
intro lume in care ignoranta este singura noastra salvare de tot ce se intampla in jur, cum putem sa atingem cunoasterea?
intro lume in care eliberarea completa de sentimente este singura optiune pentru a atinge pacea, dar suntem obligati sa muncim pentru a supravietui, cum putem atinge pacea?
ce este pacea? ce este salvarea? ce este potentialul? ce sunt idolii? si de ce, de ce, trebuie sa apelam la aceste “nevoi”?
de ce trebuie sa existe un scop?
oamenii trebuie sa creada in ceva. nu ca au voie, dar au nevoie. trebuie sa dea un nume neintelesului. dumnezeu, allah, destin, karma, cunoastere, stiinta. toate care ne vor conduce inspre alta ambiguitate: viata eterna, salvare, potential, pace.

intro zi armageddonul ne va sfarsi pe toti, nu va fi frumos, nu va fi rapid, nu va fi curat. fie centura fotonica, fie evolutie, fie apocalipsa, fie un presedinte cu multe butonase. si pana atunci, mai mult ca sigur vom fi deja morti sau ignoranti de dezastrul care ne asteapta. care e diferenta?

ai doua alegeri in momentul de fata. alegi acum modul in care sfarsesti, sau astepti ca “destinul” sa o faca pentru tine. de ce sa intarzii inevitabilul?

pentru ca nu stii ce te asteapta…
daca stiam, ori cautam prelungirea vietii cu adevarat, ca o specie, sau ne adunam toti pe o cladire inalta si zburam pentru ce?

Omul este acea fiinta ambigua pe care evolutia a plasat-o la frontiera dintre doua lumi: cea animalica si cea divina. Natura sa este deci dubla si el trebuie sa devina constient de aceasta ambivalenta, ca sa o poata depasi.”