Nostalgie, ura … de ce?
Astazi imi este dor … Am impresia ca au trecut pe langa mine atatea clipe pe care nu am stiut sa le pretuiesc. E intensitatea cu care traiesc acest sentiment al amintirilor, al momentelor importante care mi-au marcat drumul spre viata. Cu fiecare clipa care trece ma adancesc mai mult intr-o uitare de sine care nu e tocmai nimerita pentru mine, mai ales in momentul acesta…
Ma intreb daca mai exista ceva in lumea asta in afara de suspiciuni, reprosuri, suparari, invidii, prostie, nepasare, interese si ganduri rele. Ma incapatanez sa cred ca exista ceva bun, orice, macar 1% din tot ce se intampla.
E o incapatanare prosteasca, din cate vad. Fiecare greseste, poate unii mai mult, altii mai putin, depinde de context, de imprejurare, de mentalitatea fiecaruia, de ce gandeste in clipa aceea, de ce simte, de cat de sensibil este. Nimeni nu este de vina pentru ca nu poti ajunge acolo unde vrei, nimeni nu e responsabil pentru ca altii, care sunt mai presus, vor sa fie totul asa. Nu trebuie sa confunzi lucrurile, trebuie sa-ti dai seama ca exista si oameni care iti vor si binele.
Nu pot spune decat ca este trist, tot ce se intampla mi se pare o mare nedreptate. Ce ar fi daca totul ar decurge in ordine, asa cum ar trebui sa fie, asa cum meritam sa fie? Poate ar fi prea perfect si atunci ne complacem in situatiile date.
Si, cat de departe mai poti merge, cat mai poti crede ca si pentru tine exista ceva frumos? Deziluzii, dezamagiri, impacari, totul e trecator, chiar si noi insine. Ne consumam fiecare clipa cu rautati si asta din cauza ca altii se comporta inadecvat cu noi. Avem impresia ca putem fi macar unul mai presus altuia, cand de fapt suntem in aceasi situatie.
Lumea asta ne inraieste, ne face uneori sa nu mai tinem cont de cum suntem, de ce am vrea sa fie in viata noastra si atunci simtim ca toata ura care ne apasa, care constrange un suflet sa se inchida in el, nu face decat sa se evapore ceva frumos, ceva la care tii, ceva care e uneori numai pentru tine.
Si atunci te tot gandesti daca mai merita ceva, daca nu cumva ai gresit prea mult in lumea asta nenorocita care nu ti-a dat decat suferinta. Care ar fi raspunsul pentru tot ce se intampla?
Care ar fi raspunsul pentru viata asta chinuita in care ai parte numai de umilinte si altora, mai prejos decat tine, le este foarte bine? As vrea sa gasesc raspunsul la intrebarea asta, doar atat…
O, omule! Daca iti umpli lampa doar cu apa, nu vei fi in stare sa risipesti vreodata intunericul. De aceea umple-o intotdeauna cu uleiul pur al gandurilor corecte. Fie ca ele sa devina torta care sa-ti lumineze calea!
Nu stie nimeni de ce ai rezistat pana azi
Stii ca vine o zi cand din nou ai sa cazi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu